Geologie şi geomorfologie
Opera unei indelungate și complexe evolutii geologice Masivul Ceahlău se incadreaza, sub aspect structural, în aria flisului cretacic intern, cu exceptia sectorului sud-estic care face parte din flisul extern.
Geologia
Pe teritoriul Parcului Național Ceahlău formatiunile geologice din flisul cretacic intern apartin de panza de Ceahlău (in partea vestica și centrala) și de pânza de Teleajen (in estul ariei protejate).
Pânza de Ceahlău: din punct de vedere litologic se disting pachete groase de gresii,marne,argile, conglomerate etc. dispuse în benzi cutate și faliate orientate pe directia nord-sud. Conglomeratele, cunoscute sub numele de „Conglomerate de Ceahlău”, sunt depuse intr-un pachet gros de 500-600m. Ele formeaza, în partea centrala a Parcului Național Ceahlău, un urias sinclinal suspendat marginit de abrupturi impresionante. S-au format din cimentarea naturala a unor pietrisuri fluviatile (galeti) în urma cu mai bine de 100 milioane de ani,la sfarsitul Cretacicului inferior.
In masa Conglomeratelor de Ceahlău se gasesc intercalate strate de gresie și calcare olistolitice cunoscute sub numele de klippe (blocuri de mari dimensiuni din calcar insedimentate în Conglomeratele de Ceahlău). Klippele sunt dispuse în doua nivele altitudinale: primul nivel se situeaza la altitudinea de 1500 m (Calcarul de la Piatra cu Apa) iar al doilea nivel la cca. 1650 m, în Ocolașul Mic.
Pânza de Teleajen (Flisul curbicortical) situata la est de panza de Ceahlău este alcatuita din urmatoarele subunitati: stratele de Toroclej (sisturi argiloase negre cu intercalatii de gresii calcaroase), stratele de Palanca (sisturi argiloase cenusii-verzui, gresii micacee cenusii și gresii cu structura convulta), strate de Cotumba (gresii calcaroase) și de Lutu Rosu (marne și argile verzi și rosii).
Din Flisul extern în partea de est a Masivului Ceahlău se disting: Panza de Audia cu o latime de cca 800m formata din sisturi negre (Stratele de Audia), argile verzi, rosii și negre (formatiunea argilelor vargate) precum și formatiuni geologice ce apartin de Panza de Tarcau (gresia de Tarcau).
Geomorfologie
Relieful poarta amprenta structurii geologice și litologiei. Subunitatea centrala a masivului este un imens sinclinal suspendat, dezvoltat pe Conglomeratele de Ceahlău. Platoul superior corespunde cu suprafata boltita a sinclinalului ale carui extremitati sunt și cele mai mari altitudini: varful Ocolașul Mare (1907m) în extremitatea sudica și varful Toaca (1904 m), în partea de nord. între cele doua varfuri platoul se extinde pe o lungime de aproximativ 5 km latimea maxima fiind de cca.1 km.
Platoul este delimitat de abrupturi înalte de 200 – 300m brazdate de culoare de avalanse, jgheaburi de rostogolire a grohotisurilor, hornuri intunecoase. Cele mai impresionante abrupturi sunt la obarsia paraielor Izvorul Muntelui și Maicilor și în Piatra Sura. în unele cazuri, peretii sunt fragmentati în trepte care, aici, poarta numele de “poliţe”. Sunt bine cunoscute “Poliţele cu Crini” și cele din spatele Ocolașelor.
O alta caracteristica o reprezinta microrelieful format din stanci și formatiuni stancoase cu forme bizare bizare: turnuri, coloane, clai, piramide. Aspectul ruiniform se datoreaza eroziunii exercitate asupra conglomeratelor cat și alternantei lor cu gresiile și stancile din calcar. Impresionante sunt Claile lui Miron, Caciula Dorobantului, Panaghia, Cetatuia și Calugarii, Detunatele, Dochia, etc. Impunatoare prin aspect este și culmea Piatra Sura – Batca Neagra o „bara” din stanci ridicate aproape pe verticala (hog-back) care inchide spre vest frumoasa Poiană a Stănilelor.
In masa cenusie a conglomeratelor se detaseaza petele albe ale unor klippe calcaroase (stanci uriase din calcar insedimentate în masa conglomeratelor) de la Piatra cu Apa, de pe platoul Ocolașului Mic sau pe valea Izvorului Alb (cunoscuta Stanca a Dochiei).
La baza abrupturilor s-a format o uriasa trena de grohotis care inconjoara de jur-imprejur masa de conglomerate și care este acoperita cu paduri intunecoase de conifere. Frecvent în masa de conglomerate se detaseaza blocuri uriase de piatra fixate și mascate, în mare parte, de vegetatia forestiera unele avand dimensiuni impresionante.
Subunitatea periferica: în jurul partii centrale, înalte, a masivului sunt dispuse radiar culmile prelungi ale Munceilor Ceahlăului. Formati din roci mai putin rezistente la eroziune ele prezinta la nivelul interfluviilor o alternanta de varfuri mai înalte (batci) separate de inseuari (numite de localnici curmaturi sau tarnite). Impadurite în mare parte culmile altitudinile lor nu depasesc 1300 m trec dincolo de limitele Parcului Național Ceahlău indreptandu-se catre vaile principale ce delimiteaza masivul.
Hidrologie
Masivul Ceahlău este un adevarat “castel de ape” reteaua hidrografica are un caracter divergent și este colectata, în final, de raul Bistrița. Alimentarea raurilor și paraielor cu obarsia în Ceahlău este asigurata în special din izvoarele freatice.
In prezent raul colector, Bistrița, a “disparut “ în sectorul limitrof cu Ceahlăul. între confluenta sa cu raul Bistricioara și barajul de la Izvorul Muntelui s-a format cel mai mare lac de baraj artificial de pe raurile interioare ale Romaniei: lacul Izvorul Muntelui al carui tarm delimiteaza, spre est, Masivul Ceahlău. Bistricioara, marcheaza limita de nord și nord vest a masivului pe o lungime de 12 km, între confluenta sa cu paraul Pintic și gura de varsare în lacul Izvorul Muntelui.
Bicazul, cel de-al treilea rau ca marime dintre afluentii Bistriței, delimiteaza la sud masivul incepand de la confluenta sa cu Paraul Jidanului (Caprei) și pana în dreptul orasului Bicaz .
In afara raurilor Bistricioara și Bicaz afluentii de ordinul I ai Bistriței sunt și paraie mult mai mici: Cosusna, Izvorul Muntelui, Secu, Izvorul Alb, Tiflicul, Rapciunita și Schitul.
Principalele paraie din Ceahlău își au izvoarele sub abrupturi, la altitudini cuprinse între 1250 și 1300 m, de unde dreneaza apele freatice cantonate în masa de grohotisuri. Exceptand paraul Pintec toate cursurile de apa își au obarsia în interiorulParcului Național Ceahlău și sunt scurte (cel mai lung, Bistra, are 17 km lungime). Dintre acestea mai importante sunt: Paraul lui Martin, Schitul, Slatina, Tiflicul, Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, Bistra și Neagra.
In lungul profilului longitudinal al paraielor cu obarsia din Ceahlău apar numeroase ruperi de panta (pe Izvorul Muntelui, Bistra Mare și Bistra Mica, paraul Rupturi) determinate de prezenta orizonturilor litologice cu rezistenta mai mare la eroziune. Cel mai reprezentativ exemplu în acest sens il constituie cascada Duruitoarea unde apele paraului Rupturi se pravalesc peste doua praguri de la 25 m înaltime .
Clima
Masivul Ceahlău este incadrat în tinutul climatic de munte (munti josi, cu altitudinea între 800 și 1900 m), subtinutul climatic al Carpatilor Orientali.
Conditiile climatice din Ceahlău se supun atat zonalitatii altitudinale (etajele climatice) sau sunt rezultanta unor conditii locale (expozitii diferite ale versantilor, tipul și gradul de acoperire cu vegetatie etc.) ce determina delimitarea unor topoclimate specifice. Astfel teritoriul Parcului Național Ceahlău apare ca un mozaic de topoclimate elementare naturale care prin imbinarea lor, ca intr-un urias puzzle, realizeaza topoclimatul complex al Masivului Ceahlău.
Temperatura aerului variaza cu altitudinea. Cele mai scazute valori termice s-au inregistrat pe platoul superior iar cele mai mari la poalele Masivului Ceahlău. în Ceahlău, pe cele mai mari înaltimi, pe parcursul a 193 zile/an se inregistreaza temperaturi sub 0 grade în timp ce la altitudini mai coborate suma zilelor de inghet este de 133.
Diferenta termica între varful Toaca și satul Ceahlău, la nivelul temperaturii medii anuale, este de 6,5 grade C. Amplitudinile termice între valorile medii lunare sunt mai mici iarna ca urmare a efectului inversiunilor termice de pe fundul vailor care sunt mai frecvente și au o intensitate mai mare în in acest anotimp.
Vantul inregistreaza cele mai mari viteze la nivelul crestelor și pe platoul superior din directia dominanta vest în vreme ce la nivelul vailor principale circulatia curentilor de aer descendenti este mai activa. Viteza medie a vantului este de 6-8 m/s vara și 12-14 m/s iarna, dar se pot atinge deseori și 40 – 50 m/s.
Supus în special influentelor de aer atlantic, pe Ceahlău numarul de zile cu precipitatii este mare (208,8 zile/an, din care 50% ninsori). Media precipitatiilor este de peste 700 mm, din care 60-70% se inregistreaza în perioada de primavara și vara. Precipitatiile sub forma de ninsoare pot sa cada în orice luna a anului. Un fenomen deosebit este ceata care se produce în 70% din zilele anului.
