Localizare

Poziţia geografică

Masivul Ceahlău, în cuprinsul căruia se încadrează Parcul Național Ceahlău, este situat în grupa centrală a Carpaților Orientali, în partea de sud est a Muntilor Bistriței la întretăierea paralelei de 47 grade latitudine nordică cu meridianul de 26 grade longitudine estică.

Datorită legendelor țesute în jurul acestui munte și aspectului său maiestuos, în comparație cu munții din jur, este considerat un adevarat Olimp al românilor.

Refief

Partea centrală a masivului este un imens sinclinal suspendat constituit din roci mai dure (conglomeratele de Ceahlău). Este formată din două trepte structural litologice majore: platoul Ocolașului Mare și cel al Ocolașului Mic, separate printr-o denivelare de cca. 200m.

Platoul superior corespunde cu suprafața boltită a sinclinalului în care vârful Ocolașul Mare (1907 m) la sud și Toaca (1904 m) la nord marchează marginile sinclinalului, iar partea cea mai coborâtă corespunde cu axa acestuia. Platoul are aproape 6 km lungime și peste 1 km lățime în partea sa sudică. Între Ocolașul Mare și Toaca, deasupra platoului înalt se ridică vârfuri cu înălțimi sub 1850 m: Bâtca lui Ghedeon (1845 m) și vârful Lespezi (1805 m), iar pe flancuri apar numeroase trepte structurale (polițe) dintre care cea mai cunoscută este Polița cu Crini.

Platoul este marginit de abrupturi impresionante fragmentate de obarsiile a numeroase pâraie. Actiunea indelungata a ploilor și vantului a sculptat în conglomeratele de pe marginea platoului stanci cu aspect ruiniform și forme ciudate în jurul carora s-au tesut celebrele legende ale Ceahlăului (Turnurile Ocolasului Mare, Panaghia, Claia lui Miron, Turnu lui Budu, Detunatele, Caciula Dorobantului). În masa de conglomerate se detaseaza petele mai deschise la culoare ale klippelor calcaroase de la Piatra cu Apa, stanca Dochia, Ocolasul Mic, Izvorul Alb sau cele de sub Turnul lui Budu. La baza abrupturilor s-au depus uriase trene de grohotis acoperite de paduri seculare.

Tot în treapta inalta a masivului se incadreaza și culmea Piatra Sura (1525 m) – Batca Neagra (1398 m) dezvoltata intr-o banda de conglomerate de acelasi fel cu conglomeratele de Ceahlău. Creasta este de tip hog-back și este despartita de platou prin șaua din Poiana Stănilelor.

În jurul părții centrale s-a dezvoltat cea de-a doua treapta a reliefului, mai joasa și mai fragmentata – Munceii Ceahlăului.  Acestia ocupa circa 2/3 din suprafata Masivului Ceahlău și sunt formati din culmi prelungi cu altitudini cuprinse intre 1000 și 1300 m. Culmile au aspectul rotunjit și profilul longitudinal ondulat, generat de alternanta varfurilor mai inalte ( bâtci ) cu seile dintre ele denumite de localnici curmaturi sau tarnite.

In partea de sud și est a masivului culmile se desprind radiar de sub abruptul platoului central iar în vest sunt paralele cu acesta. Sunt despartite de numeroasele paraie cu obarsia în zona inalta a muntelui care impun o energie a reliefului cuprinsa intre 400 și 500 m. Dintre aceste culmi periferice Obcina Lacurilor, Obcina Tarsoaiei și Obcina Boistea din partea de vest a masivului formeaza impreuna cel mai lung interfluviu ce desparte valea paraului Slatina (Schit) de valea Bistricioarei.

La nord și est se desprind de sub abrupturi, intocmai ca niste uriase contraforturi de cetate, culmile: Piciorul Humariei, Obcina Tiflicului, Obcina Cerebuc și Obcina Ciucanului, Obcina Verdelui, Obcina Chica Baicului și Obcina Horsti.

La sud și est culmile sunt și mai fragmentate, morfologia lor devenind mai complicata. Incepand de la paraul Izvorul Muntelui catre vest se succed: Muntele Sima, Obcina Piatra Arsa continuata cu Culmea Duboasa, Obcina Chiliei , Obcina (Piciorul) dintre Bistre, Obcina Tablei și altele.