„Omul poate stăpâni natura cât timp ţine seama de legile ei” – Grigore Antipa
Parcul Naţional Ceahlău
Muntele Ceahlău este cel mai renumit şi mai impresionant masiv din partea centrală a Carpaţilor Orientali, fiind unul dintre puţinele complexe carpatine care mai pastrează încă eşantioane nealterate ale naturii. În plus, Ceahlăul este unul din cei mai bogaţi munţi în legendă şi mitologie. Aici o poţi întâlni pe Baba Dochia, pe Vulturul lui Traian, pe Panaghia, Toaca şi mulţi alţii.Înconjurat de valea Bistricioarei la nord, valea Bicazului la sud, valea Bistriţei la est si văile Bistrei, Pinticului si Jidanului la vest, masivul Ceahlău este constituit dintr-un sistem de culmi dispuse radial, având altitudini ce variază între 1000-1300 m şi care converg către cele două puncte mai înalte: Vârful Ocolaşul Mare – 1907 m si Vârful Toaca – 1904 m.
În acest climat temperat-continental, în funcţie de variaţia pe altitudine a habitatelor, vom vedea multe specii de orhidee, printre care sângele voinicului (Nigritella rubra şi Nigritella nigra) şi papucul doamnei (Cypripedium calceolus), dar şi bulbucii de munte (Trollius europaeus), arginţica (Dryas octopetala) sau floarea de colţ (Leontopodium alpinum), specii protejate la nivel european.
De-a lungul numeroaselor poteci de munte, pot fi întâlnite specii comune zonelor montane, de la broaşte divers colorate (Bombina variegata – buhaiul de baltă cu burta galbenă) şi tritoni (Lissotriton montandoni – tritonul carpatic), la şopârle (Zootoca vivipara – şopârla de munte) şi vipere (Vipera berus – vipera de munte) sau chiar o multitudine de păsări (piţigoi mari, de brădet, de munte, cu creastă, ţicleni, şorecari, huhurezi) şi mamifere (căprioare, cerbi, mistreţi, urşi, lupi şi chiar râşi).
„Realităţile naturii depăşesc şi cele mai ambiţioase visuri ale noastre” – François-Auguste-René Rodin, sculptor
