- Marcaj: cruce roşie;
- Timp de parcurs: 4 h 30 min – 5 h
- Diferenţă de nivel de 1240 m urcare şi 310 m coborâre. Lungime de parcurs de 7,5 km. Grad de dificultate: mediu.
- Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Cascada Duruitoarea – Cabana Dochia.
Din statiunea Durau, din fata sediului Directiei de Administrare a Parcului National Ceahlau, traversam pe un podeţ Pârâul Nicanului şi urcam in mai putin de 10 minute piciorul ce străjuieşte pe stânga pârâul până ajungem in DJ 155F.
Dupa ce traversăm drumul intrăm din nou în pădure şi urcăm mai întâi în pantă usoară apoi din ce în ce mai accentuată printre blocurile de stâncă desprinse din abrupt. După aproape o oră de mers ajungem în Poiana Viezuri la 1189m altitudine. Din stânga ajunge şi traseul de legătură dintre Cabana Fântânele şi Poiana Viezuri marcat cu triunghi galben. Traseul către Duruitoarea se îndreaptă către sud vest traversând mai întâi câteva luminişuri. Apoi continuă prin pădurea răcoroasă, poteca fiind mărginită pe stânga de blocurile de stâncă desprinse din abrupturile de piatră ale vârfului Toaca şi Pietrei Ciobanului. Traversează câteva pâraie, ultimul obstacol fiind Râpa Pârâului după care coboară lin către Pârâul Rupturi al cărui curs este întrerupt de una din bijuteriile Ceahlăului – Cascada Duruitoarea. Situată la 1218 m altitudine, este formată din două trepte despărţite de un prag săpat în stâncă. Cascada are 25 m iar zgomotul ei ce se aude din depărtare ca un „duruit” de unde şi numele dat de localnici.
Lângă cascadă a fost amenajat un loc cu măsuţe şi băncuţe pentru pentru un bine meritat popas. Este nevoie pentru că am ajuns aproape de jumătatea drumului iar urcuşul ce ne aşteaptă în faţă nu este tocmai uşor.
Plecând mai departe de la cascadă mai întâi urci anevoie apoi panta pare a se domoli puţin. Este numai o părere pentru ca până sus pe platou urcuşul este continuu departăndu-se mai întâi de pârâu spre stânga până la Poiana Scăiuş (1400 m) după care traversează partea superioară a abruptului Râpei Ariniş si ajunge în Poiana Ariniş (1651 m). Suntem aproape de limita superioară a pădurii care, după ce urcăm puţin, face locul jnepenişului şi apoi pajiştii alpine.
Urcând orizontul se lărgeşte. Spre stânga zărim mai întâi şteiurile ce par aproape inaccesibile ale Pietrei Ciobanului, apoi în continuarea lor, piramida Varfului Toaca (1904 m). Deşi este doar cu trei metri mai puţin înalta decât Ocolaşul Mare, prin măreţia şi pozitia sa centrală domină întregul masiv. Ajungem la intersectia cu traseul marcat cu banda albastra care vine de pe Jgheabul lui Voda. De aici trecand pe langa Piatra Lacrimata ajungem in mai putin de o jumatate de ora la Cabana Dochia.